Interviu Robert Constantin
De vorbă cu Robert Constantin
Robert Constantin – „Îmi place să știu că deși există un șablon, două zile nu arată la fel.”
Spune-mi câte ceva despre tine. Cum te-ai prezenta în câteva cuvinte pentru cei care nu te cunosc?
Aș începe prezentându-mă. (râde) Despre mine aș spune că-mi plac multe lucruri. Îmi place să fac fotografii, mai exact sunt pasionat de fotografia de peisaje. Îmi plac mașinile. Fie să le conduc, fie să le modific. Sunt pasionat de cultura sud-coreeană, de la seriale și până la mâncare, și-mi doresc mult să ajung să explorez și țara.
Ca și personalitate, sunt un om calm. Mă adaptez ușor, am un spirit competitiv când situația o cere, deși sunt mai degrabă un om relaxat. Când vine vorba de ce nu-mi place, cred că singurul lucru care mă irită în profunzime e minciuna.
Cum arată o zi din viața unui Key Account Manager?
După ce mi-am servit cafeaua, primul lucru pe care îl fac e să îmi verific e-mailurile, solicitările și obișnuiesc să-mi stabilesc o agendă zilnică. Apoi în funcție de agendă, particip la ședințe, sesiuni de demo, discuții de cunoaștere, pregătesc oferte sau contracte, mă pregătesc pentru vizite fizice la clienți, dacă e cazul. Cumva, fiecare zi vine cu o doză de necunoscut, pentru că apar des neprevăzute pe care e necesar să le rezolv din mers.
Totuși, îmi place acest dinamism. Îmi place să știu că deși există un șablon, două zile nu arată la fel. Personal, mă simt provocat în astfel de situații și îmi și place. Cred că acesta este și motivul pentru care am ales să schimb industria în care activez. Pentru că a fost o provocare să fac trecerea de la sistemul financiar-bancar la cel de IT-HR. Totuși, simt că am făcut o alegere bună și mă va ajuta să mă dezvolt foarte mult.
Care sunt acele câteva cuvinte care te caracterizează profesional?
Ce spun ceilalți despre mine: isteț și descurcăreț și tehnic în gândire. Iar eu aș mai adăuga și faptul că sunt un om dedicat. Adică dacă am ceva de dus la bun sfârșit, dau tot ce e nevoie să se întâmple.
Cum arată echipa din care faci parte?
Aș începe prin a spune că e o echipă diversă. Suntem un amalgam de generații, cu nivel de senioritate diferit și cu experiențe diferite. Totuși, cred că tocmai acestea ne fac să fim o echipă unitară.
Ca să fac o analogie, colegele cu experiență din echipă reprezintă o „umbrelă” pentru noi, cei care avem mai puțină experiență. Iar managera noastră, Anca, este „casa”. Aș spune că de când m-am alăturat echipei am găsit în interiorul ei mult sprijin din partea colegilor.
Ce nu trebuie să îi lipsească unei echipe pentru a funcționa cât mai bine din perspectiva ta?
Aici aș puncta în primul rând comunicarea. Să putem să fim deschiși unul cu celălalt, indiferent ce avem să ne spunem, pentru că dacă nu reușim să comunicăm unul cu celălalt, se ajunge de cele mai multe ori la divergențe. Apoi, aș puncta și încrederea. Încrederea că mă pot baza pe ceilalți cât și ceilalți se pot baza pe mine, când situația o cere.
Există un set de principii pe care îl respecți când vine vorba de zona profesională? Cum arată acesta?
Eu merg pe premisa aceea „respectă și vei fi respectat”. Și țin mult la acest aspect, pentru că îmi place să tratez fiecare persoană cu respectul cuvenit și atunci mă aștept ca și ceilalți să-mi ofere același lucru.
Al doilea principiu ar fi că nu renunț ușor. De regulă folosesc toate armele până se epuizează și abia apoi iau în calcul dacă e cazul sau nu să pun punct. De asemenea, mai cred că sunt o persoană care nu se ferește de muncă. Asta pentru că mă gândesc că dacă mă eschivez și amân un lucru, la final tot eu am de suferit. Așa, dacă îmi fac treaba mereu cum se cere, dacă depun efort, la final voi avea o satisfacție cu tot ce am îndeplinit.
Ce te inspiră și te motivează în viața de zi cu zi?
Cred că un factor motivant ar fi felul în care am crescut. Părinții mei mi-au oferit tot ceea ce au avut mai bun și le voi fi veșnic recunoscător pentru toate eforturile depuse. Totuși, la rândul meu aspir către un alt fel de trai. Și îmi doresc ca prin forțele proprii să mi-l pot îndeplini, atât pentru mine, cât și pentru propria mea familie.
Iar referitor la ce mă inspiră, mă inspiră lucrurile mici. Starea mea și cheful meu sunt influențate permanent de lucruri mici. Faptul că dimineața mă opresc să îmi iau o cafea bună, că mi-am îndeplinit o poftă culinară, că am văzut un apus de soare frumos în timp ce conduceam spre casă. Toate acestea îmi dau satisfacție.
Care sunt pasiunile sau hobby-urile tale?
Nu aș putea să spun că am un hobby, pentru că pentru mine hobby înseamnă o activitate căreia îi dedici timp și atenție. Am însă multe interese și pasiuni. Cum spuneam și mai devreme, sunt pasionat de fotografie, în special de fotografiile cu peisaje, de cultura sud-coreeană, de mașini. În trecut obișnuiam ca o parte din timp să mi-l dedic și gaming-ului, acum însă mai puțin. Mai mult, din când în când merg la antrenamente de kickboxing.
Povestește-ne puțin ce înseamnă pentru tine timp liber. Ce face Robert când are timp liber?
În timpul liber, îmi plac activitățile sociale. Spre exemplu, să merg la munte să fac un traseu, să vizitez locuri noi, să mă plimb cu mașina, să merg la film la cinema, să gătesc, să fac un grătar, să ies cu prietenii în oraș. Lucruri din acestea obișnuite.
Cu ce fel de oameni te înconjori zi de zi?
Oamenii pe care mi-i caut sunt de obicei oameni de încredere, sociabili, amuzanți și care să se poarte frumos, cu respect.
