Interviu Ovidiu Teodorescu, CEO UCMS by AROBS
De vorbă cu Ovidiu Teodorescu
Ovidiu Teodorescu, CEO UCMS by AROBS – „Management se poate face și cu zâmbetul pe buze”
Spune-ne câte ceva despre tine. Cum s-ar defini omul Ovidiu Teodorescu?
M-am născut în Sebeș, Alba, un oraș în care încă există sași, iar influența sașilor se vede. Cumva, bagajul cultural pe care mi l-am creat în copilărie, l-am purtat cu mine și în anii de maturitate. M-aș descrie și acum ca și „omul-procedură” , caracteristică pe care am preluat-o crescând printre sași. Totodată, sunt și un om de cuvânt. Dacă am spus că fac ceva, îmi respect mereu cuvântul.
Când vine vorba de zona profesională, sunt un om care se dedică trup și suflet în proiectele sale și sunt și o persoană deschisă către idei noi, dornic de învățare.
Dacă ar fi să mă descriu într-o singură frază, cred că ar fi: un familist fericit și un optimist incurabil.
Care sunt 3 cuvinte care te caracterizează?
Optimist, Echilibrat și Pasionat.
Povestește-ne câte ceva despre parcursul tău profesional. Care au fost pașii care te-au ajutat să devii profesionistul de astăzi?
Încă din facultate m-am angajat în industria IT, când acest domeniu era destul de neînțeles în România. Primul job a fost în cadrul companiei Brinel, companie în care m-am dezvoltat profesional mult timp.
Am început ca Tehnician PC, mai exact asamblam calculatoare. La Brinel am avut o mare posibilitate de mișcare, să zic așa.
Am avut șansa să lucrez în foarte multe sectoare. Cred că doar în departamentul de contabilitate și în cel juridic nu am avut șansa să ajung. (râde) În rest, cred că am făcut de toate într-o companie. Bineînțeles, la diferite niveluri de senioritate.
Am lucrat în zona hardware, în producție și reparații de calculatoare, m-am ocupat de managementul calității, am înaintat în carieră în postura de Hardware Product Manager după care am continuat cu zona de aplicații, ca și Software Product Manager.
Datorită acestui rol, am dezvoltat abilități care m-au ajutat ca la un moment dat să ajung și Marketing Manager. Am făcut Sales, atât ca și Account Manager cât și ca Sales Manager. Am făcut implementare de la rol de consultant până la rol de Delivery Director. Toate aceste experiențe m-au ajutat să mă formez și au contribuit într-o mare măsură ca să pot ajunge în poziția de astăzi, cea de CEO.
Cum arată o zi din viața unui CEO?
Un prim lucru pe care cred că ar trebui să îl știți despre mine este că sunt o ciocârlie și nu o bufniță. Adică, sunt o persoană matinală, mult mai productivă în prima parte a zilei.
De obicei, ziua mi-o încep la 6:30, beau o cafea, citesc presa. În perioadele de școală îmi duceam copilul la școală și ajungeam pe la birou undeva în jurul orei 8, 8 și puțin. Până pe la ora 9:00, când se mai umple biroul de colegi, îmi dedic ora pentru muncă intensă pe task-urile pe care doresc să le termin. Asta pentru că în ora respectivă, fiind mai mult singur, mă pot focaliza fără să fiu întrerupt.
În rest, ziua unui CEO cred că e un fel de haos organizat. Adică, te chinui tot timpul să te organizezi, să te ții de ce ți-ai planificat…dar deseori se întâmplă să nu ajungi la task-urile pe care ți le-ai propus pentru că vin foarte multe lucruri care au nevoie de atenția ta: o problemă financiară, un contract cu un client, un proces de vânzare, un coleg care are probleme și tot felul de urgențe de care e necesar să te ocupi. Și cred că ajungi să fii din ce în ce mai eficient, în funcție de cât de bine reușești să gestionezi haosul.
Dacă ar fi să te referi la experiența ta, care ar fi 3 sfaturi pe care le-ai oferi unui proaspăt absolvent, care se pregătește pentru viitoarea sa carieră?
1. Să fie deschis spre noi provocări;
2. Să nu accepte niciun job ca fiind job-ul din care o să se pensioneze – și-aici mă refer că întotdeauna să își dorească să evolueze;
3. Să caute să se și distreze. Eu consider că ideea aceasta de work-life balance e mai mult un clișeu. Adică vor fi perioade în care te vezi concentra mai mult pe zona profesională și alte perioade în care te vei concentra pe viața de familie spre exemplu. Cred însă că e important să știi ce urmărești în viață și mai mult, să decizi atât ce faci, cât și ce nu vrei să faci pentru a-ți putea atinge obiectivele.
Există un set de principii pe care îl respecți când vine vorba de zona profesională? Cum arată acesta?
Nu am principii. Adică nu am niciunde o foaie pe care să scrie „așa da, și așa nu”, dar sunt câteva lucruri de care țin cont, lucruri pe care le-am învățat încă din copilărie. În primul rând, cel mai important lucru cred că e acela că îmi respect vorbele. Am spus, fac. Așa cum spun și nemții Ein Mann, Ein Wort – Un om, un cuvânt.
Apoi, un alt lucru pe care l-am învățat de tânăr, este că management se poate face și cu zâmbetul pe buze, nu-i obligatoriu să fii încruntat când faci management. De-a lungul carierei mele am avut un manager care mi-a insuflat acest lucru. Pentru mine, el a fost un exemplu clar de leadership, pentru că își conducea echipa din care făceam parte cu zâmbetul pe buze. Până la el, credeam că managementul se face doar cu riduri.. dar el m-a învățat că se poate și altfel.
Și ultimul lucru ar fi – respectă-ți stakeholderii. Ai clienți, ai angajați, ai acționari, pe care trebuie să îi respecți tot timpul. Asta poate însemna și să îți asumi că nu poți face un anumit lucru, că nu poți să îndeplinești o anumită acțiune, dar să anunți în timp util.
Iar de când am venit în grupul AROBS, am mai descoperit un principiu cu care rezonez – „put the fish on the table”, adică să poți gestiona situații dificile fără să te ascunzi după deget.
Povestește-ne o lecție pe care ai învățat-o din postura de CEO și pe care o pui în aplicare și astăzi.
Nu știu dacă este neapărat o lecție, dar cred că întotdeauna încerc să prevăd. Eu și în concediu încerc să planific, să organizez lucrurile, pentru a ști încotro ne îndreptăm. Nu să acționez în ultimul moment. Îmi place să îmi iau timpul necesar, să analizez despre ce este vorba, să văd care ar fi câștigurile și pierderile dintre două decizii și să mă îndrept spre cea pe care o consider mai bună.
În tinerețe, la începuturile carierei mele, acest lucru mi-a dat și bătăi de cap, pentru că eram un overthinker. Gândeam și răzgândeam lucrurile pe toate părțile. Acum cred că s-a transformat mai degrabă în atuu, pentru că nu mă mai las condus de o provocare, ci doar încerc să analizez care e cea mai bună strategie pentru a o depăși.
Consider că nici o bătălie nu poate fi câștigată dacă nu o pregătești. De-asta îmi place să îmi pregătesc activitățile, să conștientizez ce opțiuni am, să știu până unde merg și unde nu merg. Sun Tzu spunea că să nu te pregătești pentru victorie este egal cu a te pregăti pentru înfrângere.
O ultimă lecție pe care aș vrea să o menționez este învățată de la un alt manager pe care am avut șansa să-l am. Mai exact, să încurajezi și să dezvolți o organizație de încredere unde colegii să se bazeze unii pe alții, clienții să se poată baza pe echipa ta, managerii să se poată baza pe colegii din echipa lor și viceversa. Doar într-o organizație bazată pe încredere se pot dezvolta sisteme de management performante.
Cum ți-ai descrie stilul de leadership? Ce diferențiază un lider bun de un simplu lider?
Nu cred că mi-aș putea descrie eu stilul de leadership…cred că încă mi-l caut. Dar îi pot lăsa pe colegi să mi-l descrie. (râde)
Iar în ceea ce privește cea de-a doua parte a întrebării, nu consider că există lider bun și lider simplu. Cred mai degrabă că există lideri și manageri. Și cred că un lider e cel care rezolvă problemele împreună cu echipa, își atinge obiectivele, cel care reușește să inspire măcar un om din echipa lui, chiar dacă acel om ajunge să facă lucrurile diferit.
Eu spre exemplu, caut să inspir oamenii, fără să am așteptarea ca ei să îmi calce pe urme, pentru că nu îmi doresc să îmi creez adepți, ci mai degrabă îmi doresc să îi inspir să evolueze. Și știu că deși am multă experiență, încă am foarte multe lucruri de învățat în a fi un lider pentru oamenii mei. Dar încerc să dau tot ce am mai bun, să fac management cu zâmbetul de buze. Pentru că eu cred că așa ajung oamenii să te respecte, nu doar să te urmeze, pentru că dacă doar te urmează, la prima oportunitate au și plecat.
Povestește-ne puțin ce înseamnă pentru tine timp liber. Ce face Teo când are timp liber?
Uneori, îmi dau seama că am atât de multe hobby-uri care mi-ar umple întregul program, chiar și dacă nu aș lucra. Îmi place foarte mult să pescuiesc (chiar dacă în ultima perioadă nu am făcut-o cât aș fi vrut), îmi place să creez produse handmade, cum ar fi corpuri de iluminat din sticle (ghirlande luminoase, veioze, candelabre). Iubesc grădinăritul, să mă ocup de flori, de gazon, de pomii fructiferi. De asemenea, am o pasiune pentru whisky…îmi place să citesc cât de mult, să mă informez pe subiect. Iar în ultima perioadă mi-am descoperit și un interes pentru barbecue.
Și bineînțeles, mă împart între toate aceste hobby-uri și timpul petrecut cu familia. Cum ziceam, sunt un familist fericit, așa că în timpul liber, după serviciu, cât și în weekend sau concedii, iubesc să petrec timp cu copilul și cu soția mea. Chiar dacă în unele zile, povestim doar despre cum ne-a fost ziua și cum ne simțim, e important să știu că zilnic am parte de timp valoros cu ai mei.
O carte care te-a impresionat?
În general îmi plac cărțile despre cel de-al Doilea Război Mondial și despre Winston Churchill în particular.
O carte care mi-a venit acum în minte ar fi: Supraviețuitorul din Pacific de Georges Blond – o carte despre portavionul Enterprise, singurul portavion care a supraviețuit în Oceanul Pacific de la începutul și până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Care e un motto după care te ghidezi în viață?
„Fă bine!”, aș spune că binele se întoarce, dar la fel și răul, și el se-ntoarce și nu vrei să stai să te gândești în momentul respectiv „Cine m-a pus să….” Deci, toată viața mi-am ghidat-o și mi-o ghidez după deviza „fă bine”.
Cu ce fel de oameni te înconjori zi de zi?
Cu oameni variați. Îmi iau energia din energia tinerilor. Învăț foarte multe de la fiecare dintre oamenii cu care lucrez, și cu cât sunt mai diferiți cu atât ciclul meu de învățare e mai complex. Mai mult, cred că oamenii care m-au făcut cu adevărat să cresc au fost cei dificili, cu care de multe ori e greu să lucrezi. Pentru că m-au provocat să cresc și eu ca și persoană pentru a putea să gestionez subiecte și modele de comportament mai dificile.
Mai mult, eu cred că toți oamenii din jurul meu mă modelează. Pentru că sunt de părere că încă sunt „plastilină”. Mai ales acum, că am acceptat o nouă provocare, am vrut să fac mai multe, mă aflu într-o echipă nouă. Sunt din nou un lichid care ia forma vasului, sunt modelat de un mediu nou, de procese noi, de experiențe noi.
