Interviu Anca Bosinceanu, HR Manager
De vorbă cu Anca Bosinceanu
Anca Bosinceanu, HR Manager – „În HR am trecut prin toate procesele, am ars fiecare etapă și de aceea pot spune că sunt un profesionist complex.”
Cum te-ai descrie pentru cineva pe care îl întâlnești pentru prima dată?
Aș spune că în acest moment al vieții mele sunt într-un proces complet de dezvoltare personală (better now than ever). Pe lângă asta, sunt o persoană sinceră, amuzantă, jucător de echipă și uneori prea naivă, pentru că am impresia că toți oamenii sunt foarte buni.
Cum ai ales domeniul HR pentru cariera ta?
Cred că m-a ales el pe mine, s-a întâmplat totul foarte natural. Am terminat specializarea Ingineria Materialelor la Universitatea Politehnică, în 2005. M-am angajat imediat după facultate ca inginer calitate, unde am lucrat foarte mult pe partea de resurse umane, și am simțit că e zona în care aș dori să mă dezvolt mai mult, lucru pe care l-am și făcut. Astfel, din 2005, după câteva luni de inginerie, am început să fac resurse umane, am investit foarte mult în mine, pentru a mă dezvolta în această direcție și pentru a cunoaște cât mai multe procese de HR.
Cum ți-ai descrie parcursul profesional de până acum?
Visul meu a fost mereu de a lucra in companii de IT, am simțit că e o zonă plină de provocări, că aici managementul este mult mai deschis proiectelor dedicate oamenilor, dezvoltării lor profesionale și personale. În domeniul HR am trecut prin toate procesele, începând cu cele administrare de personal și salarizare, am ars fiecare etapă și cred că de aceea pot spune că sunt un profesionist destul de complex.
Deoarece am trecut prin fiecare etapă, am înțeles ce se întâmplă la fiecare nivel. Sunt într-un rol de HR Manager acum, bineînțeles în viitor îmi doresc să cresc, și să trec la un alt nivel, poate cel de HR Director. În acest moment al carierei mele sunt într-un proces de perfecționare, sunt studentă CIPD unde urmez un program de certificare Diplomă in People Management. Cred că s-au întâmplat lucrurile cum mi-am dorit.
Care au fost pașii care te-au ajutat să devii profesionistul de astăzi?
Foarte multă ambiție în primul rând, și dorința de a învăța lucruri noi despre domeniul în care activez. Mi-am dat seama că dacă nu învăț constant despre domeniu, nu am cum să devin un bun profesionist. Am investit foarte mult timp în zona de învățare, și foarte multe resurse financiare, iar uneori am avut și suportul organizației în care am lucrat. Nu am așteptat tot timpul să îmi dea ceilalți, m-am bazat și pe forțele proprii, mai ales în primii ani când îmi doream foarte mult să mă dezvolt.
Cum ți-ai descrie activitatea de zi cu zi?
Activitatea de zi cu zi începe la 6:30, când mă trezește alarma, și mă pregătesc. Când ajung la birou îmi place să îmi fac o cafea, să vorbesc cu colegii, să povestim, să discutăm tot felul de lucruri despre care pe parcursul zilei nu avem timp să discutăm. După care îmi intru în chestiile zilnice, interviuri, discuții, one-to-one-uri, planificări, proiecte, organizări diverse, tot felul de evenimente. Plus că îmi place foarte mult că nu sunt lucruri repetitive, mai ales că lucrez cu oamenii. Fiecare om e diferit, fiecare om are alte nevoi și trebuie să îl abordezi altfel, iar eu mă adaptez mult după colegi.
Există un set de principii pe care îl respecți când vine vorba de zona profesională? Cum arată acesta?
Îmi plac lucrurile care sunt bine făcute, ca la carte. Nu îmi plac oamenii care mereu îl pun pe „nu” în față și zic că nu se poate, înainte să vadă orice altă variantă. De asemenea, consider că un brand de angajator puternic aduce o valoare importantă într-o organizație.
Care sunt bucuriile pe care munca ta ți le aduce?
Îmi place când văd rezultatele muncii mele, atunci când am un proiect finalizat. Spre exemplu, dacă vorbim de un team building, am o satisfacție la finalul acestuia când totul a ieșit conform planului inițial. Pe urmă, mă bucură tare când văd că oamenii din jurul meu sunt happy la locul de muncă, și sunt mulțumiți de tot ceea ce pot să fac eu personal, din rolul meu. Îmi place când fac echipă cu managementul companiei, pentru că se știe că de foarte multe ori HR-ul nu are neapărat un loc în conducere, deși s-a mai schimbat paradigma. Cel puțin în UCMS, HR-ul are un loc la masa deciziilor și poate să-și expună punctul de vedere în ceea ce privește oamenii. Pentru mine e o bucurie, pentru că știu că în multe alte companii nu se întâmplă acest lucru.
Care sunt pasiunile sau hobby-urile tale?
Cam de un an jumătate, îmi place să organizez spații într-un mod cât mai minimalist, iar astfel încerc să reduc multe lucruri inutile, încât să fie cât mai curat, să nu existe multe obiecte și tot felul de lucruri. În plus, îmi place să îmi organizez foarte multe lucruri în cutii, cutiuțe, îmi place să fie ordine și să le găsesc foarte ușor. M-am inspirat de la un film, The Home Edit, și inclusiv cărțile mele din bibliotecă sunt organizate pe culori.
De asemenea, îmi place pictura, am un perete acasă pe care îmi expun picturile, încă nu-mi doresc să le vând, îmi doresc să îi rămână fiului meu, și el va decide pe urmă ce va face cu ele. Pentru pictură am făcut un curs, dar nu l-am terminat în totalitate. L-am urmat pentru că doream să-mi corectez perfecționismul.
Cum arată timpul tău liber? Ce faci astfel încât să devină cu adevărat valoros?
Încerc să ies cât mai mult din casă, foarte puțin timp îl petrec acasă când sunt liberă, îmi place să mă înconjor de oameni de la care am ce să învăț, oameni care au aceleași valori cu mine, dar și oameni mai puternici decât mine, care poate gândesc mai antreprenorial, care îți dau curaj să faci lucruri. Dacă mă întâlnesc cu oameni de la care pot să învăț lucruri, cu care pot să discut, nu doar să ne întrebăm cum a fost la job, deja e valoros pentru mine.
Ultimul lucru pe care l-ai făcut pentru prima dată?
În acest an a fost prima dată când am sărit într-o apă adâncă, în Grecia. Am luat o barcă, ne-am dus în larg și am sărit în apă. Eu nu știu să înot, dar mi-am luat o vestă. Până acum nu am făcut chestia asta, dar era ceva ce îmi doream tot timpul. Prima dată a fost înfricoșător, dar după aceea am încercat să îmi canalizez atenția spre cât e de faină experiența, și că poate nu o să mai am ocazia asta, și că sunt în siguranță. Am încercat să-mi înfrânez starea de frică. E un sentiment eliberator, e ceva la care nu m-am gândit că o să am curaj să experimentez.
Ce carte am găsi la tine pe pe noptieră?
Citesc Work Rules acum, e despre cultura organizațională din Google, scrisă de Laszlo Bock, vicepreședintele HR Google de la momentul respectiv, care este român. Sunt descrise lucruri secrete din interiorul lor, din cultură, din programele lor interne, e foarte faină și sper să pot pune în aplicare anumite „secrete” din cultura lor.
